Marea Britanie în perioada postbelică

 

REPERE:

  1. Viața politică
  2. Economie și societate
  3. Politica externă

  
În Marea Britanie după al II-lea Război Mondial, viața politică era dominată de două partide: Laburist și Conservator. În 1945 la guvernare era Partidul Laburist, un partid care reprezenta interesele muncitorilor, spre deosebire de Partidul Conservator care era un partid al bogaților care nu acceptau reforme îndrăznețe.

Liderul laburiștilor a fost Clement Attlee, care a susținut și a promovat mai multe reforme care țineau de echitatea socială: asigurarea sănătății, ajutor social pentru șomeri, invalizi, pensionari, extinderea dreptului muncitorilor la greve, naționalizarea principalelor ramuri economice, limitarea prerogativelor Camerei Lorzilor.

Deși în 1951, la guvernare revin conservatorii, aproape toate reformele anterioare au fost păstrate. Conservatorii vor guverna 13 ani. Cei mai cunoscuți politicieni care au deținut funcția de prim-ministru în această perioadă, au fost: Anthony Eden și Harold Macmillan, ultimul preferând să dezvolte relații speciale cu Commonwealth-ul, decât să adere la Comunitatea Economică Europeană (CCE).

În 1979, Conservatorii, în frunte cu Margaret Thatcher, vor promova o serie de reforme, care au intrat în istorie ca Thatcherism (monetarismul în sfera financiară, anularea programelor sociale, privatizarea întreprinderilor și a sferelor sociale de educație, limitează drepturile sindicatelor, încurajează inițiativa individuală...). Margaret Thatcher a fost prima femeie prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii, numită și Doamna de Fier

Situația economică, imediat după război era dezastruoasă, dar se va schimba după implementarea Planului Marshall în 1948. Partidele care au alternat la guvernare, indiferent de culoarea politică au promovat reforme care să asigure modelul Statului Bunăstării Sociale, lansat de laburiști încă în 1945, care este păstrat până astăzi.

Șocurile petroliere din 1973 și 1979 au afectat economia Angliei, dar efectele crizei vor fi anihilate prin intensificarea extragerii de petrol și gaz din Marea Nordului. Balanța de plăți a țării au echilibrat-o și contribuțiile imense rezultate din vânzările discurilor trupei britanice The Beatles, merit pentru care, regina le-a acordat titlul onorific de Membru al Imperiului Britanic. După 1997 guvernarea laburistă este preocupată cu reducerea deficitului comercial la țării și consolidarea valutei naționale, iar peste 20 ani Parlamentul britanic, ținând cont de interesele economice ale țării a adoptat legea cu privire la Brexit (Marea Britanie și așa avea un statut deosebit în cadrul Uniunii Europene).

Marii Britanii după al II-lea Război Mondial, în ceea ce privește politica externă, se concentrează pe câteva direcții: renunță la imperiul său colonial, dar țările noi formate devin parte componentă a Commonwealth-ului supunându-se simbolic reginei Marii Britanii. Mai dificilă este soarta coloniilor africane, care pe fundalul vacuumului format după retragerea britanicilor, au început mai multe războaie civile, extrem de sângeroase. Marea Britanie va fi implicată în conflictul pentru Canalul Suez, dar s-au retras la insistența SUA, iar în 1991 devine aliat al americanilor în Războiul din Golf, Balcani, Afganistan, Irak.

O altă direcție a politicii externe engleze este - relația Angliei cu țările europene. În 1957 când s-a creat Comunitatea Economică Europeană, Anglia nu dorise să adere, iar când a vrut s-o facă (1967), a fost refuzată. Totuși Anglia va fi admisă în 1973, împreună cu alte țări.

Mai multe decenii la rând Marea Britanie se confruntă cu așa-zisa Problemă Irlandeză și cu organizația naționalistă (astăzi mai puțin activă) IRA. Cauzele conflictului sunt diverse: sociale, religioase, politice, ideologice. Rezolvarea ei, din punctul meu de vedere, încă nu se vede la orizont.

În concluzie: Marea Britanie este un stat puternic cu o școală diplomatică extraordinară, cu o democrație care s-a cizelat sute de ani. Toate acestea îi oferă posibilitatea de a promova o politică externă care să țină cont doar de propriile interese.