Colonizarea greacă

 

Colonizarea greacă s-a desfășurat între secolele VIII-VI î.e.n. și a fost un proces organizat, dirijat și complex. 

Cauzele colonizării sunt diverse: de la creșterea numărului populației în polise și incapacitatea lui de a asigura cu hrană pe toți, nemulțumirea unor cetățeni față de conducerea plisului, până la progresele navale și descoperirea unor noi centre și căi comerciale. 

Direcțiile colonizării grecești sunt destul de clare: primul val de colonizatori s-a stabilit în Sicilia, Sudul Italiei, țărmurile Franței și Spaniei. Ulterior, grecii au colonizat Nordul Africii și țărmurile Mării Negre (Pontul Euxin). 

Orașul-polis grecesc care crea colonii se numea metropolă sau cetate-mamă. Cele mai importante metropole au fost: Milet, Corint, Megara ș.a. 

Modul în care se făcea colonizarea greacă

Coloniile erau întemeiate ținându-se cont de anumite ”ritualuri”. Mai întâi se alegea locul viitoarei colonii (lângă trasee comerciale, teritoriu slab populat și ușor de apărat). Pasul doi era de a alege un organizator (oikistes), care va avea grijă de întreg procesul de colonizare. Pasul trei - consultarea Oracolului din Delphi. Urma întocmirea listelor de colonizatori (de obicei, bărbați tineri). Aceștia din urmă vor lua cu ei în noul loc de trai, adică în colonie (apoikia): focul sacru, zeitatea principală, limba, tradițiile, obiceiurile, ocupațiile, modul de trai. 

Existau colonii agrare, comerciale, iar unele se mai ocupau și cu pirateria (Lipari). De multe ori, coloniile puteau deveni mai bogate și mai puternice decât metropola care le-a creat. Au existat cazuri când coloniile au luptat între ele sau chiar împotriva propriei metropole.

Coloniile grecești de la Marea Neagră erau destul de cunoscute: Histria, Callatis, Tomis ș.a. Populația locală și grecii au stabilit relații economice și comerciale reciproce. Geto-dacii ofereau grecilor grâu, pește, piei de animale, miere, ceară, lemn, metale, iar grecii vindeau geților - ceramică de lux, ulei de măsline, vin, podoabe, arme. 

Cauzele colonizării grecești sunt de ordin economic, social, politic, cultural și chiar religios. Din punct de vedere economic, datorită colonizării s-a dezvoltat agricultura, meșteșugurile, comerțul, au apărut noi orașe, coloniile au devenit surse de materie primă, dar și piețe de desfacere a produselor grecești. Colonizarea a ajutat și la consolidarea demosului (poporului) și la încetarea conflictelor dintre conducători și cei conduși. Din punct de vedere cultural, civilizația greacă a influențat toate popoarele cu care a venit în contact. Trebuie să subliniem că influențele (culturale, religioase) erau reciproce. De exemplu, coloniile grecești din Asia Mică, intrând în contact cu populația Orientului antic, au conștientizat că ei, grecii, sunt un popor.