Italia în perioada interbelică

Italia a luptat în Primul Război Mondial de partea Antantei, care i-a promis că la finele războiului va primi teritoriul Istriei și Dalmației. În timpul războiului Italia nu a reușit să străpungă frontul austro-ungar, dar intrarea ei în război, din punct de vedere strategic a avut un rol major. Deși la Conferința de Pace de la Paris ea a fost considerată țară învingătoare și chiar a făcut parte din ”Cei 4 Mari” - nu a primit teritoriile promis (Istria și Dalmația). Aceasta, plus pierderile umane și materiale, precum și situația economică precară au făcut posibilă venirea la putere a extremei drepte.

Personalitatea care a dominat viața politică din Italia începând cu 1922, timp de peste 20 de ani, a fost Benito Mussolini. Acesta în 1919 a creat primul grup politic de orientare fascistă - Fasci di Combattimento, cu un program naționalist (Mussolini își dorea refacerea gloriei Romei antice). Ulterior, amenințând Legislativul și organizând ”Marșul spre Roma” (octombrie 1922) va obține puterea și va fi numit de către regele Victor Emanuel al III-lea, prim-ministru al Italiei.

În 1926, Mussolini instaurează deschis dictatura, după ce asupra vieții lui a fost organizat un complot. Ducele a creat Marele Consiliu Fascist - un organ extra constituțional, a desființat Garda Regală, a organizat poliția politică, subordonată direct lui, a interzis partidele politice iar sindicatele au fost declarate în afara legii și înlocuite cu Corporații controlate de Partidul Fascist. Odată cu apropierea de Germania Nazistă, și în Italia au fost adoptate legi antisemite. Populația a fost înregimentată și s-au creat organizații de tineret ca ”Fiii lupoaicei” și ”Balilla”. În 1938 este desființată Camera Deputaților, iar Senatul a rămas doar ca simbol al măreției Imperiului Roman de cândva.

În politica externă, Italia s-a apropiat tot mai mult de Germania nazistă și interesele acesteia. În 1929 au fost semnate Acordurile de la Laterano, cu biserica catolică, prin care Mussolini recunoștea statul Vatican, iar Papa de la Roma recunoștea regimul fascist ca unul legitim. În 1935 a fost semnat ”Frontul Stresa” între Italia, Franța și Anglia pentru a stopa fărădelegile Germaniei, dar în același an ”s-a prăbușit” pentru că Anglia și Germania au semnat ”Acordul maritim”, iar Mussolini a invadat Etiopia. În 1937, Italia aderă la Pactul Anticomintern (împotriva comunismului), semnat anterior (1936) de Germania și Japonia. Așa s-a creat Axa Berlin-Roma-Tokyo. În 1938, Italia era una dintre semnatarele ”Cârdășiei de la Munchen”, în urma căruia de pe hartă a fost ștearsă Cehoslovacia. 

Al Doilea Război Mondial a găsit-o pe Italia lângă aliații săi - Germania Nazistă și Japonia Militaristă.